vineri, 25 februarie 2011

Moment de nesiguranta...

Ati avut momente cand v-ati simtit nesiguri, neintelsi, obiectati inainte ca macar sa ganditi?
Ehhh... Asta-i momentul meu.
Realizez ca am ajuns in punctul in care ma simt cel mai singura, cel mai neinteleasa, cu o stralucire mata, sa imi fie frica sa ma exprim, sa-mi pot spune parerea fara ca sa fie obiectata si aruncata intr-un colt fara ca macar sa fie auzita, nu ascultata sau analizata.
De atatia ani incerc sa ma gasesc, sa stiu ce vreau, ce imi place, sa fiu cineva, dar simt ca daca voi realiza asta, atunci voi provoca dezamagiri si voi avea parte de si mai multa nesiguranta si mai multa liniste in jurmul meu.
Am ajuns sa ma simt increzatoare doar atunci cand joc un rol, un rol departe de reaitate, doar o fictiune. O fictiune care prinde si care se sfarseste in momentul in care intru in camera mea si porneste muzica, acolo unde realizez ca defapt nu sunt nimic.
In rolul meu fac lucruri cool din care altii invata ceva. Numai ca apoi sunt invidioasa pe cei care chiar pot sa faca ceva pentru ei din "marele meu rol fara replici si plin de atitudine".
Mi-as dori sa fiu asa defapt. Dar doar imi doresc... si nu pot sa fac nimic ca sa si devin.
Si uitati asa am reusit sa ma descarc fara ca macar sa fiu intrerupta si chiar multumesc. Nu stiu cui multumesc, dar macar o fac.




Si asta-i pe repeat de 2 ore si imi tine companie alaturi de o cutie cu servetele, aproape consumata, si o migrena de nu-mi mai simt capul...

8 comentarii:

  1. eu vreau sa te intreb: crezi ca "rolul" tau reprezinta ceea ce vrei tu sa fi sau ceea ce vrea anturajul tau sa fi?

    RăspundețiȘtergere
  2. putin din amandoua :|
    in rolul asta sunt aproape perfecta, adica multumesc pe toata lumea si probabil ca asta as vrea si eu in realitate. sa fiu acceptata, dar in modul meu, nu prefacandu-ma

    :*

    RăspundețiȘtergere
  3. pai si daca asa actionezi in vazul tuturor ce te face sa crezi ca nu esti chiar persoana in rolul careia crezi ca esti? eu cred ca mai degraba e un rol nesiguranta asta...fara sa iti dai seama :) cheer up :*

    RăspundețiȘtergere
  4. da probabil ai dreptate
    nu stiu sa exprim chiar care e mersul situatiei, numai ca eu nu stiu clar cine sunt.
    de exemplu: un subiect l-am discutat cu mai multi prieteni in parte (un orice subiect) si cu fiecare am avut alta parere, alte argumete, alta dezbatere. si apoi m-am gandit ca poate fac asta doar ca sa-i impac pe toti numai ca in toate argumenetele mele credeam si niciunul nu a fost spus doar ca sa fie spus...

    :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Stai linistita, o sa treaca mai devreme sau mai tarziu. E normal sa te simti asa, esti adolescenta..o sa ai momente de astea in care-ti pui intrebari legate de propria persoana. O sa reusesti sa raspunzi treptat la cateva dintre ele, desi nu cred ca reusim vreodata in totalitate.. Sau eu cel putin pana la 21 de ani n-am reusit:)) The best advice I can give u is stay true to yourself :P.

    RăspundețiȘtergere
  6. :) thx :*
    You, girls, are the best.

    cred ca maaarea mea problema a fost sa ma consider destul de matura incat sa ma descurc singura, eu cu mine, in rezolvarea acestor chestii, fara sa spun ceva cuiva. si chiar mi-a fost greu sa vad ce vreau si care imi sunt parerile.

    dar cred ca am reusit sa inteleg in ultimele 2 zile, ca mai bine te accepti asa cum esti, apoi sa iti gasesti greselile fara sa te invinovatesti, apoi sa incerci sa schimbi ceva prin iertare.

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu am multe momente de genul asta.. dar peste fiecare trec.. viata merge inainte ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. e urat cand le ai mai rare pt k atunci sunt puternice si nu te mai poti controla, nu le mai poti camufla ...
    dar, da...am trecut si peste momentul ala :D

    RăspundețiȘtergere