vineri, 25 februarie 2011

Moment de nesiguranta...

Ati avut momente cand v-ati simtit nesiguri, neintelsi, obiectati inainte ca macar sa ganditi?
Ehhh... Asta-i momentul meu.
Realizez ca am ajuns in punctul in care ma simt cel mai singura, cel mai neinteleasa, cu o stralucire mata, sa imi fie frica sa ma exprim, sa-mi pot spune parerea fara ca sa fie obiectata si aruncata intr-un colt fara ca macar sa fie auzita, nu ascultata sau analizata.
De atatia ani incerc sa ma gasesc, sa stiu ce vreau, ce imi place, sa fiu cineva, dar simt ca daca voi realiza asta, atunci voi provoca dezamagiri si voi avea parte de si mai multa nesiguranta si mai multa liniste in jurmul meu.
Am ajuns sa ma simt increzatoare doar atunci cand joc un rol, un rol departe de reaitate, doar o fictiune. O fictiune care prinde si care se sfarseste in momentul in care intru in camera mea si porneste muzica, acolo unde realizez ca defapt nu sunt nimic.
In rolul meu fac lucruri cool din care altii invata ceva. Numai ca apoi sunt invidioasa pe cei care chiar pot sa faca ceva pentru ei din "marele meu rol fara replici si plin de atitudine".
Mi-as dori sa fiu asa defapt. Dar doar imi doresc... si nu pot sa fac nimic ca sa si devin.
Si uitati asa am reusit sa ma descarc fara ca macar sa fiu intrerupta si chiar multumesc. Nu stiu cui multumesc, dar macar o fac.




Si asta-i pe repeat de 2 ore si imi tine companie alaturi de o cutie cu servetele, aproape consumata, si o migrena de nu-mi mai simt capul...