luni, 4 octombrie 2010

Imi e dor...

Stau si ma gandesc la mine si la capacitatile mele si realizez ca oricat as avansa in lumea asta in care se cere multa responsabilitate, seriozitate si experienta in orice activitate, eu tot ma consider mica. Adica, inteleg ca am o varsta la care pretentiile sunt mai mari, dar inca imi aduc aminte de vremurile in care imi permiteam sa fac bloane din sapun, sa alerg in ploaie cu picioarele goale, sa alerg cu bicicleta in vant si sa astept sa zbor, sa rontai la acadele pana mi se coloreaza gura, sa exersez la "cel mai mare balon din guma de mestecat", sa joc sotronu', leapsa, pititea, sa ne stropim cu pistoalele cu apa, ma imi povesteasca bunicul amintirile din copilaria ei si bunica povesti inventate pe moment, sa ma uit la Tom & Jerry cat e ziua de mare, sa dansez pe Andre si ASIA, sa fac colectii stupide de masini in miniatura si de abtibilduri de la croissante, sa tund papusi barbie si sa le confectionez hainute din orice (cum ar fi sosetele colorate furate din sertarul mamei), sa inalt spre cer un zmeu, sa inventam figuri doar privind spre nori, sa ..... Offff, ce vremuri... 8->
De ce omul este facut sa creasca, sa se maturizeze?
Imi doresc sa se intoarca acele vremuri si sa profit inc-o data de timpul copilariei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu